Pentru o descriere teoretică a ceea ce sunt atașamentele și cum se manifestă ele, citiți articolele: Atașamentele sau sfârșitul suferinței și Lista atașamentelor și a nivelurilor de atașament.
În articolul de față mă refer la un atașament în particular, și anume, atașamentul de omul iubit. Sintagma de „omul iubit” se poate aplica și la familie, prieteni, copii etc., dar în articolul prezent îl folosesc pentru a desemna omul iubit în sens romantic și se referă și la bărbat, și la femeie ca obiect al iubirii.
De ce avem atașamente?
Atașamentul se creează și se intensifică pe măsură ce sufletul nostru se leagă de lucruri trecătoare, de absolut orice nu are esență eternă, deci poate fi pierdut. Și în momentul în care pierdem ceva de care sufletul este atașat se creează și se amplifică o agresiune subconștientă care poate avea intensități diferite. Agresivitatea este cu atât mai mare cu cât atașamentul nostru este mai mare, adică cu cât suntem mai puțin dispuși să renunțăm la „lucrul” respectiv.
Cu cât ceva ne dă un sentiment de fericire mai mare, cu atât avem tendința să ne atașăm mai mult de acesta și vrem să păstrăm sentimentul mai mult.
Problema este că noi asociem starea de fericire care vine din interior cu lucrul din exterior care l-a declanșat. Și atunci considerăm că pentru a păstra sentimentul de fericire trebuie să ținem, cu dinții dacă se poate, de ceea ce ne-a declanșat sentimentul respectiv.
Ce înseamnă atașamentul de omul iubit?
Nu cred că trebuie să spun cât de mult se aplică ceea ce am scris mai sus la situația iubirii romantice. Avem o cultură întreagă dedicată iubirii romantice și a fericirii pe care aceasta ne-o creează. În același timp, avem o cultură întreagă plină de suferință în urma acesteia.
Iar suferința vine din atașament. Fericirea este o consecință imediată și naturală a sentimentului de iubire care se creează între un bărbat și o femeie ca un spațiu protector, necesar pentru a aduce un suflet din lumea spirituală în lumea fizică.
Problema este când ne blocăm la acel sentiment de fericire și începem să ținem de omul iubit și începem să emitem pretenții către acesta să continue să ne facă fericiți. Iar de aici vin diferitele scenarii, cu care cred că suntem toți familiari, de condiționare a celuilalt și a comportamentului acestuia pentru a ne reda iar și iar sentimentul de fericire: gelozii, posesivitate, reproșuri, pretenții, pretenții, pretenții. Sau celebra încercare a femeilor de a schimba mereu câte ceva la partenerul lor și apoi să spună că nu mai e omul de care s-au îndrăgostit.
Deci putem spune că atașamentul de omul iubit este echivalent cu iubirea condiționată.
Poți avea absolut orice îți dorești în viața aceasta atât timp cât în interior nu depinzi de lucrul respectiv.
Atașamentele se tratează și din exterior
Atașamentele, de oricare tip de altfel, se tratează și din exterior, dar prin umilință. La fel și în cazul atașamentului din discuția de față.
În momentul în care ai început să te atașezi de omul iubit, și vorbim aici de un prim stadiu, când poate nici tu nu îți dai încă seama, subconștient acesta va începe să aibă comportamente care să te umilească într-un fel sau altul. Termenul de „umilire” poate fi simțit ca puternic, dar această umilire poate lua diferite forme și intensități, în funcție de necesitate, adică și de gradul de atașament.
Umilințele pot lua cele mai diferite forme, în funcție de fiecare om și cuplu în parte, de la simple gesturi de exemplu vine mai târziu acasă, sau nu îți dă telefon să te anunțe că întârzie, sau nu îți mai scrie 10 smsuri pe zi să-și declare iubirea, sau nu-ți mai dă atenția pe care o vrei, până la umilințe mai explicite, face glume pe seama ta, sau chiar mișto de tine, sau chiar te înjură, te înșeală sau mai știu eu ce nefăcute.
Umilință este și atunci când nu ne găsim un partener sau găsim numai parteneri nepotriviți. Este modul universului de a ne pregăti sufletul pentru a putea avea parte de fericirea dată de iubirea romantică și pentru a putea avea copii. Copiii nu se pot naște într-un suflet care nu are iubire și iubirea nu poate exista într-un suflet plin de atașamente, de orice fel.
Dacă aceste umilințe nu ne trezesc și nu ne revizuim atitudinea, intră în funcțiune alte mecanisme de stopare a atașamentelor cum ar fi suferințele sufletești, boala fizică sau, dacă gradul de atașament în interior a ajuns la un prag periculos, chiar moartea. Se pare că aceasta este o metodă foarte eficientă de blocare a atașamentelor la nevoie.
Și ce să fac ca să mă eliberez de atașamente?
Bine ar fi să fim mereu conștienți de noi și de atașamentele pe care le avem și le manifestăm pasiv sau activ.
Dar nu totdeauna este așa și, mai ales în primele faze, sunt atât de subtile încât este posibil să nici nu ne dăm seama că avem atașamente.
Dar întotdeauna avem semnale care să ne ajute să ne conștientizăm atașamentele:
- din interior: avem sentimente de agresiune direcționate către omul iubit sau nu, putem fi doar enervați sau enervabili mult mai ușor;
- din exterior: omul iubit începe să reacționeze prin acele umilințe, imposibilitatea de a găsi un partener potrivit, probleme în a avea copii etc.
În primul rând și cel mai important după conștientizarea atașamentului este să lucrăm, să facem eforturi să ne eliberăm de acesta. Poate și simpla conștientizare să fie de ajuns, mai ales dacă nu este prea adânc atașamentul și nu ne-am obișnuit prea tare cu el.
Alte două metode pe care le folosesc eu personal le-am detaliat în articolul 2 metode de lucru pentru a te elibera de atașamente.
Ce urmează eliberării de atașamente?
Prin eliberarea de atașamente sufletul devine liber să iubească, să cunoască iubirea necondiționată, să fie liber să crească și să ajungă să aibă detașarea necesară să manifeste iubirea aceasta.
Un suflet liber de atașamente cunoaște adevărata fericire, care nu are nicio legătură cu nimic exterior și perisabil.
Atunci când nu ai atașamente de omul iubit poți trăi în pace, armonie și fericire într-o relație de cuplu, fără dramă și suferințe care nu sunt nici necesare și nici obligatorii.
Și partea frumoasă este că avem informațiile și posibilitatea de a ne elibera de atașamente lucrând fiecare individual în interiorul său. Reducând sau eliminând suferința.
Notă: Teoria referitoare la atașamente este a lui S.N. Lazarev, descrisă în ciclul de cărți „Diagnosticarea karmei”. Eu am rezonat bine cu aceste informații și am încercat să le înțeleg și să le aplic în situațiile din viața mea. De aceea, în articolele de pe acest blog, am descris ce și cum am înțeles eu din modul cum prezintă el atașamentele și iubirea divină. Pentru cine dorește informațiile de la sursă, recomand citirea cărților lui Lazarev și aplicarea informațiilor găsite în ele.
Buna dimineata,
Scuzati-ma ca va intreb asta. Credeti ca actul sexual e pacat in afara casatoriei?
Cred că fiecare trebuie să își dea seama ce înseamnă asta pentru el, pentru sistemul lui de valori, și să își asume responsabilitatea pentru decizia luată.
In etapa actuala a societatii cred contactul sexual poate doar sa complecteze o casatorie ,..desigur cu partenera de viata…=)).