Author's Posts

Îmi place să observ oamenii. Să le văd obiceiurile, ticurile, acțiunile, mișcările. Îmi place să mi-i imaginez în viața lor de zi cu zi, făcând gesturi de zi cu zi. Să îmi imaginez cum iau cana de cafea în mână. De exemplu. Sau cum iau fiecare farfurie și o pun din scurgător la loc în dulap. Și îmi place uneori să fiu atentă când fac și eu aceste gesturi, să mă observ detașat. Îmi dă un sentiment de comuniune cu oamenii, de unitate și de apartenență. La a fi Om.

Îmi place să fiu spectator la momente și evenimente din viața oamenilor. Să le observ detașat. Doar să le văd. Fără să le judec, fără să le gândesc, fără să încerc să le înțeleg. Doar să le observ și să le absorb. Cred că spiritul meu preia toate aceste experiențe, cauze-efect, le înregistrează și le procesează, iar la un moment dat îmi va da o înțelegere mai bună asupra vieții de aici.

Îmi place uneori să fiu observator detașat al unor evenimente din viața mea. Mă uit cu interes la ce mi se întâmplă și aștept cu interes să văd cum va evolua situația. Sunt momente de detașare, dar care îmi creează perspectivă și mă ajută să pot accepta mai ușor situația.

Îmi place să văd oamenii. Îmi dau însă seama că de cele mai multe ori și în cele mai multe dintre cazuri nu îi văd cu adevărat. Îi pot observa, dar nu îi pot vedea și înțelege dincolo de propriul meu subiectivism, de proiectarea propriilor mele gânduri, păreri, opinii, experiențe, temeri și frici.

Suntem creaturi sociale și empatice și avem capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți, de a ne pune în locul lor. Creierul nostru are o capacitate remarcabilă de mimetism prin care ne face să trăim ceea ce trăiesc ceilalți. Este o capacitate dezvoltată în grade diferite de fiecare dintre noi.

Avem nevoie să fim uniți, să ne identificăm cu ceilalți, cu toți, să simțim unitatea din spatele individualității fiecăruia.

Și cred că momentele acestea în care reușim să ne detașăm și să îi simțim pe ceilalți sau să simțim unitatea sunt momente de grație divină, momente care ne dau încrederea, energia și bucuria să mergem mai departe în aventura noastră de Om.

 

Read more

Viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce suntem ocupați să ne facem planuri, spunea o vorbă de duh.

Viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce noi suntem ocupați să ne imaginăm o altă realitate, aș adăuga.

Diferența dintre realitatea exterioară și cea interioară este cea care ne provoacă de multe ori suferințe. Cu atât mai mult cu cât această diferență este mai mare.

În momentul în care suntem prea prinși de ceea ce am vrea noi să se întâmple în ciuda a ceea ce este, începe lupta interioară. Continue reading Cateva ganduri despre acceptarea realitatii vietii noastre

Read more

În a şasea lună trebui să te străduieşti să practici sistematic toate cele cinci exerciţii mereu şi mereu într-o alternare regulată. Prin aceasta se va forma treptat un frumos echilibru sufletesc. Vei observa că dispare tot ce era nemulţumire în legătură fenomenele şi esenţa lumii. O dispoziţie interioară care împacă toate trăirile pune stăpânire pe suflet, o dispoziţie care nu este nicidecum indiferenţă, ci dimpotrivă, tocmai dă putere de a lucra cu adevărat îmbunătăţind lumea.

Read more

Exercițiul al cincilea, după exercițiile pentru controlul gândirii, pentru controlul voinței, pentru controlul sentimentelor și cel pentru practicarea pozitivității:

În luna a cincea vei încerca să cultivi în tine sentimentul că întâmpini cu totul firesc oricare experienţă. Cu modul de gândire al unor oameni care spun faţă de un lucru tocmai auzit sau văzut: “Aşa ceva n-am mai auzit, aşa ceva n-am mai văzut vreodată, nu cred aşa ceva, e amăgire”, cu un astfel de mod de a gândi trebuie să o rupă total discipolul esoteric. Trebuie să fie gata să accepte în fiecare moment o nouă experienţă. Ceea ce i s-a părut până acum lege, ceea ce a considerat ca posibil nu trebuie să constituie cătuşa care să-l oprească a primi un nou adevăr. Continue reading Exercitiu pentru practicarea obiectivitatii

Read more

Exercițiul al patrulea, după exercițiile pentru controlul gândirii, pentru controlul voinței și cel pentru controlul sentimentelor:

Ca exerciţiu pentru a patra lună trebuie să-ţi însuşeşti aşa numita pozitivitate. Ea constă din a căuta totdeauna ceea ce este bun, eminent, frumos ş.a.m.d. în toate experienţele, fiinţele şi lucrurile.

Am putea caracteriza cel mai bine această însuşire a sufletului printr-o legendă persană despre Christos Iisus. Pe când Acesta făcea o călătorie împreună cu ucenicii săi, văzură, pe marginea drumului un câine, intrat deja în putrefacţie. Toţi ucenicii se depărtară de dezgustătoarea privelişte, numai Christos Isus rămase, privi atent animalul şi spuse: “Ce dinţi minunaţi are animalul!” Acolo unde ceilalţi văzuseră doar lucrul respingător, urât, el căuta frumosul. Continue reading Exercitiu pentru practicarea pozitivitatii

Read more

După exercițiile întâi și al doilea, urmează:

În a treia lună noul exerciţiu va consta în concentrarea pe formarea unui calm, care să te ridice deasupra oscilaţiilor generate de plăcere şi durere, bucurie şi suferinţă; stările de “fericit până-n cer” şi “supărat de moarte” trebuie să fie înlocuite conştient cu o stare sufletească echilibrată.

Eşti atent ca nici o bucurie să nu te ducă la exaltare, nici o durere să nu te doboare la pământ, nici o experienţă să nu te târască spre furie sau necaz nemăsurat, nici o aşteptare să nu te umple de nelinişte sau teamă, nici o situaţie să nu te zăpăcească ş.a.m.d. Continue reading Exercitiu pentru controlul sentimentelor

Read more

După ce ai exersat aproximativ o lună primul exercițiu, poți adăuga un al doilea exercițiu:

Încercaţi să inventaţi orice acţiune pe care ştiţi sigur că nu v-aţi fi propus-o în cursul obişnuit al vieţii de până acum. Faceţi-vă singuri o datorie din îndeplinirea ei zilnică. Va fi bine dacă acţiunea aleasă va cere, pentru realizarea ei, un interval cât mai mare de timp.

Totodată este bine să se înceapă cu o acţiune lipsită de importanţă, pentru care să fie nevoie – ca să zicem aşa – să te constrângi: de pildă să te ocupi la un anumit ceas al zilei cu udarea florii pe care ai cumpărat-o. După un timp trebuie să se alăture o a doua acţiune asemănătoare, apoi o a treia şi aşa mai departe, câte poţi îndeplini păstrând toate celelalte îndatoriri. Şi acest exerciţiu trebuie să dureze tot cam o lună. Continue reading Exercitiu pentru controlul si exersarea vointei

Read more

Prima condiţie este însuşirea unei gândiri cu totul limpede. În acest scop, chiar şi pentru foarte scurt timp din zi, să zicem pentru cinci minute, (cu cât timpul e mai lung, cu atât mai bine), trebuie să te eliberezi de mişcarea gândurilor. Trebuie să devii stăpân pe lumea gândurilor tale. Nu eşti stăpân câtă vreme relaţiile exterioare, profesia, anumite tradiţii, raporturile sociale, ba chiar apartenenţa la o anumită naţiune, ora din zi, anumite activităţi, ş.a.m.d. sunt cele care îţi impun ce şi cum să gândeşti. Continue reading Exercitiu pentru controlul si exersarea gandirii

Read more

Acesta este un articol în continuarea articolului  Atât de multă frumusețe pentru că simțeam nevoia unor completări.

***

Sunt acele momente de prezență în aici și acum în care simți frumusețea din jurul tău și ești cuprins de sentimente de bucurie copleșitoare.

Acestea sunt momente de grație divină, în care ți se dăruie crâmpeie de rai.

Sentimentul de fericire este intens, dar de cele mai multe ori este de scurtă durată.

Important este să luăm aceste momente ca atare și să ne bucurăm de ele. Continue reading Sa nu ne atasam de frumusete

Read more