Exercitii

Pentru a intra în lumea sufletesc-spirituală, trebuie să ne deschidem „ochii” sufletului. Pentru a intra într-un tărâm magic ca acesta trebuie să ne pregătim sufletul. Nu se poate intra în lumea sufletului cu mintea. E o chestiune simplă de compatibilitate.

Este ca și cum am dori să vedem sunetele sau să auzim culorile. Nu este vorba, se poate și așa, pentru că este vorba de frecvențe de energie și putem și auzi o culoare, putem să ne traducem respectiva vibrație pentru a o auzi. Dar experiența va fi limitată și deteriorată. Continue reading Mirarea, cheia spre lumea spirituala

Read more

Vine un moment în viața fiecăruia în care îți dai seama că vrei să faci anumite schimbări, că vrei să ai anumite realizări, că vrei să faci ceva anume și nu reușești nicicum să le pui în practică.

Și, inevitabil, ajungi la concluzii de genul: nu am timp, nu am energie, nu am voință, nu am banii, cunoștințele sau alte resurse necesare. Sau de-a dreptul: eu nu pot. Totuși te macină mereu nevoia sau dorința de a face schimbarea respectivă. Indiferent dacă este vorba despre o schimbare în dietă, fie ca să mănânci mai sănătos, fie că vrei să mai pierzi niște kilograme, sau dacă este vorba despre a scrie o carte, sau un blog, sau că vrei să te pregătești pentru un semimaraton, că vrei să meditezi mai mult, să te rogi mai mult, să citești mai mult, să stai mai mult timp cu familia, să bei mai multă apă, să înveți ceva nou sau altele, sau altele. Fiecare are câte o dorință de genul acesta care îl sâcâie de mult timp fără a vedea lumina zilei în care este pusă în practică. Continue reading Cum sa iti faci un obicei. Puterea vointei

Read more

În articolul 30 de zile de recunoștință îmi propuneam să testez practica recunoștinței, să observ și să mă observ și să văd ce efecte are la modul cât mai concret. Și promisesem să revin cu un articol cu concluziile.

Iată deci observațiile și concluziile mele:

    1. Inițial mi-am propus să țin un jurnal al recunoștinței și să îmi notez zilnic mulțumirile și observațiile. Am reușit să scriu în jurnal în 17 din 30 de zile;
    2. Chiar dacă nu am scris în fiecare azi, m-am oprit câteva minute zilnic pentru a-mi manifesta recunoștința;
    3. Întâi am mulțumit în sinea mea, încercând să mă detașez de zgomotul exterior și interior, să creez un spațiu interior de liniște și să aduc acolo și sentimentul de recunoștință;
    4. Apoi am scris atât ce am zis, cât și ce am trăit;
    5. Mi-a luat în jur de 5 minute zilnic, cu notat cu tot;
    6. 5 minute zilnic s-au dovedit însă suficiente pentru a-mi schimba perspectiva, cel puțin pe moment, și focusul de la nemulțumire la mulțumire și bucurie;
    7. După fiecare exercițiu mă simțeam plină de energie și elan să mă apuc de treabă;
    8. Observând mișcarea sufletească pot spune că am simțit că sentimentul pornește nu din centrul inimii, ci de mai jos, dar parcă nu din chakre, și difuzează radial în tot corpul;
    9. Sentimentul de recunoștință se asociază cel mai des cu sentimentul de bucurie și cu entuziasmul și acesta din urmă este cel care se expandează și te umple de energie;
    10. Dar cred că sentimentul de recunoștință este mult mai profund și deci mai subtil, mai liniștit, lucrează de dincolo de stratul acesta mai grosier de energie pe care o simțim;
    11. Dacă ești recunoscător numai pentru lucrurile pozitive riști să te atașezi de fericirea pământească (vezi atașamentele);
    12. Dacă începi să fii recunoscător și pentru lucrurile negative din viața ta, pentru suferințe și dureri, începi să ai o perspectivă mai amplă asupra vieții tale și o înțelegere mai profundă, împreună cu un sentiment de împlinire și de smerenie față de înțelepciunea divină;
    13. Și cred că începi să devii mai deschis către acceptare și toleranță atât față de tine, cât și față de ceilalți și de viață;
    14. Făcând acest exercițiu pe o perioadă mai lungă de timp devii mai conștient de ceea ce e bun în viața ta;
    15. Am mai observat că de multe ori îmi manifest mai mult nemulțumirile, ceea ce duce la o stare generală de nemulțumire. Așa că mi-am propus ca, de fiecare dată când mă nemulțumește ceva, să mă gândesc la ceva din viața mea pentru care sunt recunoscătoare, măcar un lucru, pentru a contrabalansa perspectiva negativă;
    16. După un timp de exersare am observat că am început să devin tot mai conștientă de existența momentelor pentru care să fiu recunoscătoare;
    17. Menținând focusul asupra subiectului recunoștință, am început să observ în jurul meu și să atrag tot felul de informații despre acest subiect;
    18. Am găsit, căutând altceva, o aplicație pe telefon (Lotus Bud pentru iOS și Mindfulness bell pentru Android) creată pe principiul gongului din mănăstirile tibetane care bate la intervale neregulate de timp, moment în care fiecare om trebuie să se oprească și să devină conștient de momentul său prezent. Am folosit această aplicație și, de câte ori sună, pe lângă a mă opri să fiu prezentă, am decis să am și un moment de gratitudine pentru ceva anume sau în general;
    19. După vreo două săptămâni mi-am pierdut din elanul inițial și am început să mulțumesc generic. Totuși am insistat și am făcut un act de voință să continui zilnic exercițiul, având și curiozitatea de a vedea dacă după un anumit timp se schimbă ceva în interiorul meu și îmi revine entuziasmul sau dacă exercițiul începe să lucreze singur, să devină un obicei, să se înscrie în corpul meu eteric și astfel să nu mai fie nevoie de exercitarea voinței.
    20. Mulțumesc pentru că ai citit până aici!

În sine a fost un exercițiu plin de recompense sufletești, dar nu pot spune că am văzut și modificări în exterior. Deocamdată am văzut modificări momentane de perspectivă spre optimism. Poate este nevoie de o exersare pe termen mai lung pentru a vedea și schimbări în alter ego, deci în jurul meu.

Intenționez să continui exercițiul, să mă opresc în fiecare zi câteva momente pentru a mulțumi pentru viața mea.

Voi reveni cu un articol cu observații după încă două luni, să fie trei luni de practică. Să văd astfel dacă mai pot adăuga observații noi.

Mulțumesc!

 

Tu ce rezultate și observații ai în urma momentelor de recunoștință și gratitudine? Spune-mi în comentarii.

 

Read more

Citeam un articol care spunea că un grup de cercetători din cadrul Universității Pennsylvania au realizat un studiu prin care încercau să afle care sunt elementele-cheie care ne determină fericirea, concluzionând că unul dintre cele mai importante elemente este recunoștința față de cei care i-au influențat viața.

Despre recunoștință și importanța acesteia auzi peste tot, cu atât mai mult de la Secretul încoace, unde se pune accent pe importanța recunoștinței în general, pe a cultiva o stare generală de recunoștință vizavi de tine și de viața ta, de tot ceea ce ai. Continue reading 30 de zile de recunostinta

Read more

S-au făcut multe studii pentru a se determina câte zile trebuie să faci un lucru până începi să îl faci automat. Răspunsurile sunt diverse, nu există un consens, cred că depinde de prea multe variabile pentru a se determina.
Depinde de fiecare persoană în parte, de obiceiul pe care vrei să îl implementezi etc. Dar ideea este că e nevoie de un număr de zile consecutive în care să repeți ceva până a se transforma în obicei. Iar obstacolul cel mai mare este începutul.

Read more

Omul trebuie să-şi îndrepte atenţia şi băgarea de seamă asupra anumitor procese sufleteşti pe care, de obicei, le lasă să se desfăşoare fără a le urmări cu grijă şi atenţie. Sunt opt asemenea procese.

Cel mai bine este, fireşte, să te ocupi pentru un timp numai cu un singur exerciţiu, de pildă timp de opt sau patrusprezece zile, apoi de al doilea, ş.a.m.d., pentru ca apoi să reîncepi cu primul. Exerciţiul al optulea însă, e recomandat să se facă zilnic. Dobândeşti treptat o justă cunoaştere de sine şi totodată îţi dai seama de progresele făcute. Continue reading Exercitii meditative pentru zilele saptamanii date de Rudolf Steiner

Read more