Ce am invatat in 30 de zile de recunostinta

În articolul 30 de zile de recunoștință îmi propuneam să testez practica recunoștinței, să observ și să mă observ și să văd ce efecte are la modul cât mai concret. Și promisesem să revin cu un articol cu concluziile.

Iată deci observațiile și concluziile mele:

    1. Inițial mi-am propus să țin un jurnal al recunoștinței și să îmi notez zilnic mulțumirile și observațiile. Am reușit să scriu în jurnal în 17 din 30 de zile;
    2. Chiar dacă nu am scris în fiecare azi, m-am oprit câteva minute zilnic pentru a-mi manifesta recunoștința;
    3. Întâi am mulțumit în sinea mea, încercând să mă detașez de zgomotul exterior și interior, să creez un spațiu interior de liniște și să aduc acolo și sentimentul de recunoștință;
    4. Apoi am scris atât ce am zis, cât și ce am trăit;
    5. Mi-a luat în jur de 5 minute zilnic, cu notat cu tot;
    6. 5 minute zilnic s-au dovedit însă suficiente pentru a-mi schimba perspectiva, cel puțin pe moment, și focusul de la nemulțumire la mulțumire și bucurie;
    7. După fiecare exercițiu mă simțeam plină de energie și elan să mă apuc de treabă;
    8. Observând mișcarea sufletească pot spune că am simțit că sentimentul pornește nu din centrul inimii, ci de mai jos, dar parcă nu din chakre, și difuzează radial în tot corpul;
    9. Sentimentul de recunoștință se asociază cel mai des cu sentimentul de bucurie și cu entuziasmul și acesta din urmă este cel care se expandează și te umple de energie;
    10. Dar cred că sentimentul de recunoștință este mult mai profund și deci mai subtil, mai liniștit, lucrează de dincolo de stratul acesta mai grosier de energie pe care o simțim;
    11. Dacă ești recunoscător numai pentru lucrurile pozitive riști să te atașezi de fericirea pământească (vezi atașamentele);
    12. Dacă începi să fii recunoscător și pentru lucrurile negative din viața ta, pentru suferințe și dureri, începi să ai o perspectivă mai amplă asupra vieții tale și o înțelegere mai profundă, împreună cu un sentiment de împlinire și de smerenie față de înțelepciunea divină;
    13. Și cred că începi să devii mai deschis către acceptare și toleranță atât față de tine, cât și față de ceilalți și de viață;
    14. Făcând acest exercițiu pe o perioadă mai lungă de timp devii mai conștient de ceea ce e bun în viața ta;
    15. Am mai observat că de multe ori îmi manifest mai mult nemulțumirile, ceea ce duce la o stare generală de nemulțumire. Așa că mi-am propus ca, de fiecare dată când mă nemulțumește ceva, să mă gândesc la ceva din viața mea pentru care sunt recunoscătoare, măcar un lucru, pentru a contrabalansa perspectiva negativă;
    16. După un timp de exersare am observat că am început să devin tot mai conștientă de existența momentelor pentru care să fiu recunoscătoare;
    17. Menținând focusul asupra subiectului recunoștință, am început să observ în jurul meu și să atrag tot felul de informații despre acest subiect;
    18. Am găsit, căutând altceva, o aplicație pe telefon (Lotus Bud pentru iOS și Mindfulness bell pentru Android) creată pe principiul gongului din mănăstirile tibetane care bate la intervale neregulate de timp, moment în care fiecare om trebuie să se oprească și să devină conștient de momentul său prezent. Am folosit această aplicație și, de câte ori sună, pe lângă a mă opri să fiu prezentă, am decis să am și un moment de gratitudine pentru ceva anume sau în general;
    19. După vreo două săptămâni mi-am pierdut din elanul inițial și am început să mulțumesc generic. Totuși am insistat și am făcut un act de voință să continui zilnic exercițiul, având și curiozitatea de a vedea dacă după un anumit timp se schimbă ceva în interiorul meu și îmi revine entuziasmul sau dacă exercițiul începe să lucreze singur, să devină un obicei, să se înscrie în corpul meu eteric și astfel să nu mai fie nevoie de exercitarea voinței.
    20. Mulțumesc pentru că ai citit până aici!

În sine a fost un exercițiu plin de recompense sufletești, dar nu pot spune că am văzut și modificări în exterior. Deocamdată am văzut modificări momentane de perspectivă spre optimism. Poate este nevoie de o exersare pe termen mai lung pentru a vedea și schimbări în alter ego, deci în jurul meu.

Intenționez să continui exercițiul, să mă opresc în fiecare zi câteva momente pentru a mulțumi pentru viața mea.

Voi reveni cu un articol cu observații după încă două luni, să fie trei luni de practică. Să văd astfel dacă mai pot adăuga observații noi.

Mulțumesc!

 

Tu ce rezultate și observații ai în urma momentelor de recunoștință și gratitudine? Spune-mi în comentarii.

 

11 Comments, RSS

  1. corina 16/09/2013 @ 2:59 pm

    Imi poti scrie te rog un pic mai detaliat cum am folosit aplicatia mindfulness bell? Iti multumesc.

    • Oana Muntean 16/09/2013 @ 3:05 pm

      Se descarca aplicatia de pe telefon (smartphonuri cu android) din google play si are cateva setari ca la o alarma – alegi cand sa porneasca, de cate ori sa sune si in ce interval. Si va suna in mod aleator cu sunete de gong tibetan.
      Eu am folosit aplicatia pentru iphone. Dar daca mai ai nelamuriri spune-mi si verific si una pe android si scriu pas cu pas.
      Sau voiai una pentru calculator?

      • corina 17/09/2013 @ 11:49 am

        Aaa nu! Eu ma refeream daca ai zis ceva in momentul de gratitudine – ca o afirmatie sau asa ceva -. Am descarcat aplicatia de ieri si merge dar am vrut sa stiu cum ai folosit tu aplicatia in ceea ce priveste procesul in sine nu tehnologia.Multumesc.

        • Oana Muntean 17/09/2013 @ 3:10 pm

          🙂
          În funcție de ce făceam în momentul respectiv, dacă aveam mai mult sau mai puțin timp, mă opream să fiu puțin conștientă de momentul prezent, de unde sunt, scanam cum ar veni împrejurimile, ce fac, ce gândesc, cum stau, „to take it all in” ca să zic așa.
          Și mulțumeam pentru momentul acela prezent. Nu neapărat prin vorbe, chiar și prin trăirea sentimentului de recunoștință.
          Dacă ai mai mult timp, poți extinde mulțumirile pentru mai multe din viața ta.

          • corina 17/09/2013 @ 3:21 pm

            Am inteles. Multumesc.

          • Oana Muntean 17/09/2013 @ 3:51 pm

            Cu plăcere!

  2. corina 17/09/2013 @ 11:49 am

    Si merge si pe android aplicatia

  3. mihaela 29/09/2013 @ 3:18 pm

    Am incercat ceva de genul acesta in urma cu un an. In fiecare zi imi notam lucruri pentru care sunt recunoscatoare. Dupa o luna am inceput sa nu mai notez, de regula dimineata cand ajung la birou folosesc 4/5 minute pentru a ma gandi la toate lucrurile minunate din jurul meu. De asemenea mi se mai intampla din cand in cand sa imi dau seama cat de norocoasa pot fi, atunci iau o pauza din ce fac si ma bucur cat tine mometul respectiv.
    Ca efect de durata dupa un an am observat ca sunt mai fericita, nu stiu daca viata mea chiar a devenit mai buna sau am invata eu sa ma bucur mai mult, mari schimbari exterioare nu vad, dar poate ele exista si le ignor eu. Am devenit insa mai intelegatoare, mai putin concentrata numai pe mine sau numai pe partile negative. Una peste alta e un exercitiu bun

  4. Bogdan 07/03/2016 @ 9:56 am

    Pe 9 martie 2015 am avut un acident de motocicleta, cand o masina a aparut din lateral si a intrat in mine. Am fost aruncat in lateral si m-am dus tarash pe o distanta de 14.7 m (masurata de politie) dar in mod miraculos m-am ales numai cu niste contuzii si cu cateva dureri care au trecut in cateva saptamani (+ motocicleta semidistrusa).
    Gandindu-ma ulterior la ce s-a-ntamplat acolo am inteles ca am fost la un milimetru de moarte si, daca s-ar fi intamplat asa ceva, peste trei zile s-ar fi implinit un an de cand as fi murit.
    In loc de asta, pe 9 martie 2016 o sa-mi iau o sticla de sampanie si o s-o beau ca multumire, in cinstea Universului, pentru ca sunt viu si sanatos si pentru ca m-am vindecat de frica.

    • Oana Muntean 10/03/2016 @ 10:32 am

      Wow! Mi s-a facut pielea gainii citind comentariul!
      O sa ridic si eu un pahar de sampanie in cinstea ta. Sper ca vei face ceva plin de sens cu aceasta a doua sansa care ti s-a dat.
      Tine-ne la curent!

  5. Stafie Gabriela 09/08/2016 @ 3:49 pm

    Anul trecut am citit despre “minutul de aur”. Fiecare persoana are minutul sau magic in timpul celor 24 de ore. Minutul de aur se calculeaza astfel: ziua lunii reprezinta ora, numarul lunii reprezinta minutul.
    Mi l-am pus la alarma si cand suna, binecuvantez ziua si sunt recunoscatoare pentru tot ce am in viata mea. Pentru ca sotul si baiatul meu nu rezoneaza cu acest lucru, mi-am trecut si minutele lor de aur in telefon si multumesc si binecuvantez eu existenta lor in viata mea.
    La luna noua, pe 4 iulie a.c., am recitit pe facebook, un articol de importanta practicarii recunostintei.
    Exercitiul consta in a scrie intr-un caiet in fiecare zi, trei motive pentru care esti recunoscator, timp de 40 de zile. Aproape am ajuns la final si am descoperit ca, de multe ori, aveam mai mult de trei motive pentru care sunt recunoscatoare, ca acest exercitiu mi-a creat o stare de bine si ca as vrea sa continui la infinit .
    Fiind o persoana pozitiva, nu mi-am exprimat recunostinta pentru evenimentele si lucrurile negative, mai ales ca le accept, fiind constienta ca le atragem, ca fac parte din viata si ca prin intermediul lor invatam si evoluom.
    Multumesc cu recunostinta pentru articolele interesante care le postezi pe blog.
    Multa iubire si lumina!
    Te imbratisez!

Lasa un comentariu