Cum sa ierti. 11 abordari pentru iertare

După acceptare, iertarea este probabil următorul pas pe drumul de autocunoaștere și dezvoltare personală sau spirituală. Iertarea înseamnă că ai înțeles și ai acceptat o situație dificilă din viață, iertarea te eliberează și te ajută să crești.

Fiind un subiect atât de important, este și unul care beneficiază de multă informație și dezbatere în jurul său. Dar partea mai grea întotdeauna este practica. Pe drumul meu am fost destul de nelămurită în privința iertării, a ce înseamnă și cum se face. Și am trecut prin mai multe etape și forme de iertare, pe care le scriu în continuare.

Cred totuși că și învățarea iertării este un proces și probabil că procesul de iertare cuprinde în fiecare caz unul sau mai multe dintre etapele de mai jos.

Iertarea în minte

  1. Încep prin a mă ierta și a mă înțelege pe mine, a mă accepta cu bunele și relele pe care le-am făcut, sublimând astfel multe motive viitoare de a-i ierta pe ceilalți. Cu cât ai mai puține probleme personale de rezolvat, cu atât va fi mai puțin nevoie ca ceilalți să te facă atent la ele.
  2. Renunț la egoul propriu, la importanța proprie-mi persoane. Înțeleg că tot ce mi se întâmplă îmi este dat de la divinitate pentru binele și evoluția mea. (Clic pentru o rugăciune ajutătoare în acest sens)
  3. Înțeleg că prin celălalt se lucrează pentru mine și dezvoltarea mea personală și spirituală. Celălalt este oglinda mea. Îi mulțumesc în gând sau chiar cu vorbe pentru ajutorul său.
  4. Nu pot înțelege ce se întâmplă, dar am credința și încrederea că în logica divină totul este just și cu dreptate. Și sper că poate la un moment dat voi înțelege și eu care este rostul încercării respective.
  5. Încerc să empatizez cu cealaltă persoană, să îi înțeleg motivele și să îi ofer circumstanțe atenuante.
  6. Pot să iert dintr-un sentiment religios. Am încredere în ceea ce îmi transmite divinitatea prin religia în care mă aflu, fiecare religie propovăduind importanța iertării.
  7. Pot să iert dintr-un motiv cât se poate de egoist: să-mi fie bine, să scap de povara sentimentelor negative și a resentimentelor.
  8. Iertarea implică acceptarea și acceptarea face jumătate din drum către iertare.
  9. Iertarea nu înseamnă că uit ce s-a întâmplat și mă expun aceleiași experiențe încă o dată. Iertarea este înțelegere și detașare, învățare din lecția de viață și unul dintre primii pași către transformarea de sine. Deci nu trebuie să îmi fie frică să iert.

Iertarea în inimă

  1. Iertarea cea mai profundă și cu efecte pe termen lung este însă iertarea din inimă, iertarea pentru a ierta, fără motivație și fără explicație. Cred că această iertare se realizează în momentul în care te afli într-o anumită stare, în liniștea inimii, și te gândești la persoana pe care vrei să o ierți și/sau proiectezi starea respectivă asupra persoanei de iertat. Și iertarea se produce instantaneu. Și ar trebui să aibă efecte pe termen lung, să nu mai trăiești sentimente sau emoții negative când îți amintești de persoana sau situația iertată. Cred că în funcție de cât de adânc reușești să te afunzi în starea respectivă (în zona sufletească de unde izvorăște și iertarea), cu atât sunt rezultatele mai bune.
  2. Iertarea este iubire. Ierți atât cât iubești și iubești atât cât poți ierta.

Tu cum ierți?

 

 

One Comment, RSS

  1. Silvia Terpovici 07/08/2016 @ 11:54 am

    Atat cat esti in viata poti sa ierti si sa fii iertat,restul…desartaciune

Lasa un comentariu