Exercitiu de ascultare

De multe ori ai vrea să știi ce trebuie să faci. Care este menirea ta? Ce vrea Dumnezeu, divinitatea, universul de la tine? Cum știi că îți împlinești potențialul personal și spiritual? Cum să faci să fii congruent cu voia divină? Cum să renunți la voința ta, la egoul tău și să te lași purtat de univers, de ceea ce este mai măreț decât tine?

De și mai multe ori te întrebi cum știi că ceea ce faci este bine și cu rezultate bune pe termen lung? Cum știi că alegerea pe care o faci este cu adevărat bună pentru tine? Poate părea bună pe moment, dar știi bine din experiență că nu totdeauna ceea ce pare bine pe moment este alegerea cea mai potrivită pe termen lung. De cele mai multe ori nu ai și nu poți avea absolut toate datele unei probleme ca să poți lua o decizie complet informată. De cele mai multe ori iei decizii de viață, mai mult sau mai puțin importante, bazate pe intuiție, pe informațiile pe care le ai, pe experiența acumulată din trecut. Chiar dacă știi bine că ceea ce a funcționat în trecut într-o situație nu va funcționa neapărat și în viitor. De cele mai multe ori nu funcționează.

Și atunci cum poți lua o decizie bună?

În primul rând ajută să conștientizezi că o decizie e bună atunci când este în „voia Domnului”, când depășește voia egoului. Chiar dacă îți poate aduce suferință pe termen scurt, știi că pe termen lung, pentru ființa ta, este bine atunci când iei decizia dintr-un loc mai profund al ființei tale.

Dumnezeu lucrează prin oameni.

Apoi faci un exercițiu de ascultare. Da, ascultare cum se face la mănăstiri. Numai că spre deosebire de călugări, un om care trăiește „în lume” nu are un om desemnat de care să facă ascultare. Și atunci îți alegi tu în fiecare situație un om de care să asculți.

Într-o situație în care trebuie să iei o decizie îți spui: „Doamne, ghidează-mă ce să fac, spune-mi prin Cutărescu ce să fac în situația aceasta” (poți da detaliile concrete, eu generalizez aici). Și îți asumi să faci orice îți spune persoana respectivă.

Poți ruga persoana respectivă direct să îți dea un sfat sau poți primi indirect o sugestie de acțiune. Ideea este să faci ceea ce ți se transmite, indiferent cum ți se pare, indiferent dacă îți convine sau nu, mai ales dacă nu îți convine.

Persoana pe care o întrebi nu trebuie să știe de mica ta înțelegere cu divinitatea. E chiar mai bine să nu știe. Și cred că indicat este să nu fie aceeași persoană de prea multe ori. Nici nu trebuie să fie o persoană care te cunoaște, cred că este chiar mai bine ca persoana să nu fie din familie sau prietenii apropiați ca să știe cât mai puțin despre tine și să îți dea un sfat cât mai puțin logic și rațional vizavi de persoana ta. Pot fi chiar copii mici. Cu cât situația e mai puțin logică, cu atât mai bine. Important este să asculți.

Important este să ai încredere în ceea ce ți se transmite prin omul respectiv și că ți se transmite de „mai sus” de el sau de tine.

Această ascultare este bună că smerește sau umilește egoul și te ajută să îți dezvolți părți din tine conectate cu lumea spirituală.

Este un exercițiu. Începe cu decizii mai puțin importante și vezi ce rezultate ai. Apoi ai curajul și aplică-l la situații din ce în ce mai importante legate de viața ta.

Totul este bine, totul este bine!

Repetă-l din când în când, nu trebuie să-l aplici la toate deciziile, pentru că trebuie și rațiunea educată, astfel încât să putem ajunge să luăm o decizie dintr-o combinație echilibrată de rațiune și intuiție.

Este un exercițiu pe care l-am aplicat și eu în viața mea de multe ori, în special în situațiile în care chiar nu știam ce decizie să iau, când datele existente nu mă ajutau deloc, dar nu numai. Și sunt chiar mulțumită și încântată de rezultate.

În plus, în timp, ascultarea îți dă și un sentiment de smerenie, dar și de pace interioară. Probabil și pentru că devii conștient de faptul că ești ghidat în viață, că nu ești niciodată singur, că lumea spirituală este în permanență lângă tine gata să te prindă ori de câte ori cazi și să realizezi că „totul este bine, totul este bine!”.