Mă tot gândesc de ceva timp să scriu despre subiectul acesta, despre o diferențiere a perspectivei asupra situațiilor de viață din cele două perspective distincte – logica divină și logica umană. Și în loc de un articol mai lung, poate cu o poveste de susținere, cu explicații și divagații, îmi iese scurt și punctual, aproape în formă aforistică.
Și atunci m-am gândit să îl las așa. Fiecare poate rămâne la un paragraf sau altul, cu care rezonează mai bine, și să stea să cujete asupra lui. Sau să-l dea mai departe.
***
Scopul nostru pe acest pământ este să învățăm iubirea. Dar iubirea nu este numai unicorni și curcubeie, ci iubirea se dezvoltă în suferință, în conflict, în situații nefericite.
Rugăciunea cea mai înaltă este fără cuvinte. Ea este pur și simplu păstrarea și înmulțirea sentimentului iubirii în orice situație. S.N. Lazarev – Diagnosticarea karmei
Sufletul trebuie să învețe să cultive iubirea indiferent de situația exterioară, fără să depindă de aceasta.
Dumnezeu se află dincolo de fericire sau nefericire și sufletul trebuie să ajungă să simtă iubirea detașat de acestea.
***
Iubirea crește în suflet în momentele de vulnerabilitate. Cu cât rămânem mai vulnerabili, cu cât ne lăsăm în voia Domnului, fără să ne construim sisteme de protecție, de control, cu atât accedem mai mult la iubire.
De exemplu, și a nu minți este o cale către aceasta, pentru că a nu minți înseamnă să devii mai vulnerabil într-o situație.
***
Din chaos, Doamne,-am apărut
Şi m-aş întoarce-n chaos…
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.M. Eminescu – Luceafărul
Și, mai presus de toate, iubirea crește cu cât situația în care ne aflăm este mai departe de logica umană. Cu cât mai irațională, mai lipsită de sens este situația pe care o acceptăm, cu atât sufletul nostru atinge niveluri mai subtile de iubire.
De aceea, când ți se pare că pierzi controlul și că lucrurile nu mai au niciun sens, că situația este nedreaptă, cel mai bine este să te gândești că trebuie să fie corect în logica divină și să o accepți ca atare în loc să te lupți cu ea, în loc să te opui. Și aici mă refer la planul interior, la atitudinea interioară pe care o ai într-o situație dată, nu la manifestarea exterioară.
Excelent! Articolul tau vine ca o confirmare/raspuns la o situatie de viata prin care am trecut ieri, cand mi-am pus problema rugaciunii rostite si a rostului/nerostului ei pentru mine, in acest moment al vietii.