Oamenii nu vor sa fie fericiti

„Noi nu vrem să fim fericiți. Noi vrem alte lucruri. Sau, ca să spunem mai precis, nu vrem să fim fericiți în mod necondiționat. Sunt gata să fiu fericit, cu condiția să am asta, ailaltă.” Anthony de Mello

Chiar în timp ce scriam despre atașamente, despre cum a ajunge la fericire trebuie să învățăm să nu depindem în interior de ea m-am hotărât să recitesc „Conștiența”, de Anthony de Mello.

Citisem cartea cu ani în urmă, nu mai știam detaliile, reținusem ideile principale, dar știu că eram foarte încântată de ce citeam în ea. E scrisă pe un ton mucalit, dar grăiește mare adevăr despre cum suntem croiți psihologic vorbind, despre cum suntem noi ca niște maimuțele care reacționăm previzibil la părerea pozitivă sau negativă a celorlalți despre noi, despre cum ne trăim noi viața dormind, spiritualicește vorbind, despre cum nu vrem să ne trezim. Și despre cum nu vrem să fim fericiți. Nu de-adevăratelea. Nu necondiționat. Vrem să fim fericiți, cu condiția să avem aia, ailaltă.

Și vedeam cum este practic aceeași discuție cu cea despre atașamente (vezi cele trei articole despre atașamente aici (1), aici (2) și aici (3)), dar din perspectivă opusă. Și m-am gândit că ar fi o completare numai bună.

Și este și amuzant.

„Primul lucru pe care vreau să-l înțelegeți, dacă vreți cu adevărat să vă treziți, este acela că voi nu vreți să vă treziți. Primul pas spre trezire este să fiți îndeajuns de sinceri să recunoașteți că nu asta vă place. Nu vreți să fiți fericiți. Vreți un mic test? Hai să încercăm. Nu vă va lua decât un minut. Puteți să închideți ochii în timp ce faceți asta sau puteți să-i țineți deschiși. Chiar nu contează. Gândiți-vă la cineva pe care îl iubiți foarte mult, cineva de care sunteți foarte apropiat, cineva care vă este foarte drag și spuneți-i acestei persoane din mintea voastră: <<Mai degrabă aș vrea să am fericirea decât să te am pe tine.>> Vedeți ce se întâmplă? <<Aș prefera să fiu fericit decât să te am pe tine. Dacă aș avea de ales, fără îndoială că aș alege fericirea.>> Oare există printre voi unii care au simțit că sunt egoiști atunci când au spus asta? Mulți, se pare. Vedeți cum ni s-au spălat creierele încât am ajuns să gândim: <<Cum am putut fi atât de egoist?>> Dar uitați-vă la cine e egoist. Imaginați-vă pe cineva spunându-vă vouă: <<Cum ai putut fi atât de egoist, încât să alegi fericirea în locul meu?>> N-ai simți nevoia să răspunzi: <<Scuză-mă, dar cum ai putut fi tu atât de egoist, încât tu să-mi ceri să te prefer pe tine în locul fericirii mele?!>>” (Anthony de Mello, Conștiența, editura For You, București, 2003, pag. 12)

„Spuneam că noi nu vrem să fim fericiți. Noi vrem alte lucruri. Sau, ca să spunem mai precis, nu vrem să fim fericiți în mod necondiționat. Sunt gata să fiu fericit, cu condiția să am asta, ailaltă. Dar asta ar însemna să-i spunem prietenului nostru, sau Dumnezeului nostru, sau oricui: <<Ești fericirea mea! Dacă nu te am pe tine, refuz să fiu fericit.>> (Anthony de Mello, Conștiența, editura For You, București, 2003, pag. 13)

Acelaşi lucru este valabil şi pentru bucurie, pace, libertate şi altele, dacă înlocuim fericire în contextul de mai sus.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru lucruri, talente, abilităţi, spiritualitate, inteligenţă şi altele, dacă înlocuim persoana iubită în contextul de mai sus.

Dacă nu ești fericit așa cum ești, acolo unde ești în momentul prezent, nu vei fi fericit indiferent unde vei ajunge și ce vei face, fără să însemne că nu trebuie să ai scopuri și dorințe, că nu trebuie să depui eforturi să realizezi ce îți dorești, să evoluezi ca om, să te dezvolți.

Diferența este între atitudinea interioară, și acolo contează starea pe care o ai, de aici vine fericirea, și exterior, unde faci tot ceea ce ai de făcut, cu atât mai bine și mai corect cu cât starea interioară este corespunzătoare. (Citește articolul despre distincția interior-exterior)

Cu alte cuvinte, nu căuta în exterior ceea ce trebuie găsit în interior, în cazul discuției de față – fericirea.

 

 

Lasa un comentariu