Respira! Fii prezent!

Știi cum de multe ori un lucru foarte simplu, aparent banal, rezolvă multe probleme aparent de nerezolvat? Sau cel puțin care nu par să se rezolve fără eforturi sau proceduri extracomplicate?

Da, și eu! Sunt momente în care:

  • sunt agitată, cu motiv sau, de cele mai multe ori, fără motiv,
  • sunt nervoasă, cu sau fără motiv,
  • am o stare de parcă plutesc, de parcă sunt în afara mea și parcă tot ceea ce fac nu are nicio eficacitate, parcă nu se leagă nimic,
  • am o stare generală proastă,
  • îmi lipsește curajul sau determinarea să fac ceva,
  • nu am chef de nimic,
  • am o stare de oboseală sau toropeală din care nu mă scoate nimic,

Și pentru toate acestea și nu numai, există un truc excelent care se realizează în câteva secunde și cu efecte imediate.

 

Respiră! Și revino în tine! Fii prezent în corpul tău! Fii aici și acum!

 

Eu îmi imaginez că inspir și intru complet în corp, ca și cum ar fi un costum și intru cu totul în el. Chiar mișc puțin degetele de la picioare ca să conștientizez că am intrat până în vârful degetelor, complet. Că sunt prezentă în mine la modul cel mai propriu.

 

În acest moment, parcă mă trezesc și îmi trece oricare dintre stările enumerate mai sus. În unele cazuri efectul este de lungă durată. În unele cazuri, efectele sunt de durată mai scurtă. Depinde și de situație. Dar efectele sunt imediate și revigorante.

Entuziasmul, teama, agitația, oboseala, dar și orice emoție trăită la extrem, te scot din tine și îți dau stări neplăcute.

A reveni în tine înseamnă să reiei controlul asupra ta și asupra vieții tale, să fii tu și să te poți bucura de tine și de viața ta și să poți da vieții direcția dorită de tine, în cunoștință de cauză, nu pe pilot automat.

 

Sau, cum spune un prieten de-ai mei antroposof:

„Tot mai des suntem preocupați de gânduri, proiecte, amintiri, frământări, situații. Însă având în noi mereu activități de acest gen suntem cumva adormiți și parcă trec orele, zilele, săptămânile fără să înțelegem cum. Pentru că da, a nu fi prezent înseamnă a dormi cu ochii deschiși, fiind prea ocupat și stresat cu lucruri neesențiale, până uiți de tine. Este foarte important ca uneori să te oprești din goana asta de la un gând la altul, de la o situație la alta, pentru a-ți acorda un moment de liniște în care să oprești totul. Să respiri și să te bucuri de clipa prezentă, de frumosul din jur, de o floare, de un nor, de fapt, de tine însuți. 

Faptul că trăim într-o cultură tot mai agitată și stresantă este cauzat de faptul că din ce în ce mai rar ne amintim să ne oprim din goana pentru a trăi, pentru a fi, pentru a ne bucura. Dar atât de simplu este să spunem uneori stop, pentru a câștiga viața, prezentul, frumosul din jurul nostru.”

Sebastian Stănculescu, www.sebastianstanculescu.ro

 

Lasa un comentariu