1. Nu există nimic obiectiv, nimic subiectiv…
Obiectivul emană din subiectiv,
Subiectivul din obiectiv.
În viață există moarte
Și în moarte există viață.
Posibilul poate deveni imposibil,
Iar imposibilul posibil.
A afirma ceva înseamnă a cunoaște negarea.
A nega înseamnă a cunoaște afirmația.
La fel și înțeleptul: el nu-și conturează nicio opinie
Și se deschide către tao…
Universul taoist este unul al schimbării eterne. Lucrurile nu rămân veșnic la fel, ci oscilează în jurul polului yin-yang. Înțeleptul, cunoscând acest adevăr elementar, nu adoptă nicio politică de viață pe termen lung, ci se pune în acord cu tao.
2. Cel care îl cultivă pe Tao
Nu cultivă datoria și dreptatea socială,
Ci-și dezvoltă mai întâi calitățile proprii.
Căci cel care îi vede pe alții
Fără a se vedea pe el însuși,
Cel care îi aude pe ceilalți fără a se auzi pe sine
Își pierde claritatea viziunii
Și devine un altul
Decât el însuși.
3. Cum ai putea judeca ce este posibil și ce nu?
Fiecare lucru își are propria sa rațiune de a fi.
Fiecare își are propria sa posibilitate.
Numai dreapta măsură îți permite să înțelegi realitatea
Și să realizezi unirea cu tao.
În Univers totul este posibil. Totul are o rațiune de a fi. Numai unirea cu tao ne ajută să înțelegem realitatea și să acționăm în consecință.
4. Metalul și lemnul îl pedepsesc pe om din exterior.
Agitația și excesul
Îl pedepsesc din interior.
Numai ființa autentică
Scapă pedepselor
Care vin din interior și din exterior.
5. Dintre toate instrumentele morții
Ambiția
Este cea mai nocivă.
Ambiția este cea mai ucigătoare pentru că se opune firescului. Ea forțează nota căutând să obțină cu tot dinadinsul ceea ce și-a propus. De aceea ea este potrivnică vieții.
6. A te mulțumi să consideri faptele, a fi circumspect, a evita orice exprimare superfluă a sentimentului și astfel riscul întâlnit într-o negociere este scăzut. Căci în orice raport interuman antagonismul se ascunde sub cordialitatea aparentă și poate izbucni, la fel cum băutorii la un chef, mai întâi calmi, se excită din ce în ce mai mult. Tot astfel în toate afacerile între oameni, cuvântul este ca și vântul pentru val: acțiunea începută poate fi deturnată de la scopul ei.
Prin vânt, valurile se ridică…
Mânia amplifică divergența și urmează vorbele inutile, tari și argumentele false care ațâță pasiunile, așa încât, fără a ne da seama, uităm scopul inițial.
Nu trebuie să forțezi niciodată rezultatul. Orice exces depășește dreapta măsură.
7. Omul, când se bucură prea mult
Gravitează în jurul polului pozitiv.
Când se necăjește prea mult
El gravitează în jurul polului negativ.
Fără echilibru între luminos și obscur,
Cadența anotimpurilor,
Armonia între cald și frig,
Sunt perturbate.
Ființa, din această pricină,
Își pierde centrul de greutate,
Își dereglează umorile și devine incapabilă
Să-și finalizeze gândurile și faptele.
Astfel lumea întreagă devine prada
Ipocriziei și instabilității.