Unul dintre lucrurile pe care am ajuns să le înțeleg cel mai greu este că fiecare om are valoare prin ceea ce este sau chiar prin faptul că este. Atât! Nu este nevoie de niciun alt efort, de nicio altă realizare.
Prin simplul fapt că exiști aduci valoare universului și celor din jurul tău. Indiferent ce faci și dacă faci. Da, este de dorit să faci și să faci bine, dar nu asta îți conferă valoare.
Dar cumva s-au sucit valorile și valorizările în societatea modernă și în loc să dăm valoare prin ceea ce suntem lucrurilor pe care le avem sau le facem, facem eforturi să avem sau să facem lucruri care să ne dea valoare.
Cât timp încerci să îți dai valoare prin ceea ce știi, prin ceea ce ai, prin ceea ce faci, vei fi într-o luptă continuă cu tine, într-un stres continuu pentru achiziție, pentru dezvoltare. Este o competiție permanentă cu tine și cu ceilalți. Și tot ceea ce cauți să achiziționezi sau să realizezi sunt valori exterioare, care nu te definesc pe tine. Pune-ți mereu întrebări de genul:
„Și dacă nu aș avea asta, nu aș fi eu?”
„Și dacă nu aș ști asta, nu aș fi eu?”
E drept că până la un punct tot ce ai, ce știi, ce faci, adaugă la ființa ta, dar fără ele ești tot tu.
Întrebările de genul celor de mai sus pot merge până la niveluri mai profunde, și răspunsul este tot „Ba da, tot eu aş fi. “ De exemplu, şi dacă nu aş gândi aşa, nu aş fi eu? Dacă nu aș simți așa, nu aș fi eu? Și așa mai departe. În felul acesta dai jos strat după strat, tot mai fin și mai subtil, în căutarea răspunsului la întrebarea „Cine sunt Eu?” (Dacă găsiți răspunsul la întrebarea din urmă, vă rog să-mi spuneți și mie!)
Ceea ce e sigur însă este că nu straturile acestea exterioare te fac cine ești și în niciun caz nu îți dau valoare. Că ne valorizăm noi prin ele, ne etichetăm și ne comparăm, asta e altă poveste.
În momentul în care nu mai căutăm în afară validarea noastră interioară, lucrurile se așază în altă lumină, ne calmăm din goană, începem să vedem lucrurile mai clar, să vedem ce e important și ce nu, să vedem care e drumul nostru și rostul nostru.
Începem să ne vedem pe noi.
Puțin câte puțin.
Și atunci lucrurile încep să se așeze, să curgă, să devină. Poate nu în modul în care vrem noi sau în care ne-am aștepta, dar într-un fel pe care îl vom putea recunoaște cu destulă ușurință ca fiind bine.
Și atunci putem aduce valoare în lume prin ceea ce avem fiecare din noi special.
Fii tu însuți! Fii ceea ce ești și manifestă-te ca atare!
Iti multumesc