Asta este o întrebare la care nu pot spune că am dat răspunsul final și că nu revin niciodată asupra lui. În funcție de situația de viață în care mă aflu, de ceea ce îmi doresc, mi se pare că este mai bine să trăiești într-un fel sau celălalt.
1. Uneori consider că nu pot realiza nimic semnificativ în viață dacă nu știu ce vreau, dacă nu îmi creez o listă de dorințe, dacă nu folosesc diferitele strategii de planificare și dacă nu încep să acționez, pas cu pas, pentru a-mi îndeplini un anume deziderat, pentru a ajunge într-un loc în care vreau să fiu, pentru a mă schimba într-un fel sau altul. Pe principiul: dacă nu știi unde vrei să ajungi, acolo vei ajunge. Și mă simt ca o barcă în derivă pe valurile mării. Și mă gândesc că ar trebui să cârmesc într-o direcție ca să ajung undeva.
2. Uneori consider că este mai bine să mă las în voia sorții, să am încredere în forțele destinului că mă vor duce acolo unde trebuie să ajung, că mă vor pune în situațiile de viață necesare pentru a face ce am de făcut, pentru a cunoaște oamenii pe care trebuie să-i cunosc, pentru a avea experiențele de viață necesare pentru a crește.
Din câte am observat, gândesc și simt ca în scenariul cu planificarea atunci când sunt frustrată că nu mi se împlinesc anumite dorințe pe care le am. Și de obicei, după ce mă scutur de starea negativă respectivă, îmi schimb oarecum și viziunea asupra acestui subiect, ajungând la perspectiva a doua, în care înțeleg că lucrurile sunt bine așa cum sunt.
În prima fază mă apucă o fervoare a planificărilor și a organizării. Îmi zic că trebuie să-mi definesc clar ce vreau să realizez, să detaliez în pași mici și să mă mobilizez. Apoi trece timpul, mă liniștesc, meditez iar la nemurirea sufletului (aici e pe ton de glumă), și îmi dau seama că ce mi-e dat în frunte mi-e pus și să am încredere în forțele spirituale că mă vor ghida pe drumul meu, să îmi ascult intuiția sau să observ în ce direcție mă duce viața, ce oameni îmi scoate în cale, ce mi se dă de lucru, și să fac ce am de făcut, în momentul prezent. Să las viitorul viitorului, sau ziua de mâine să se îngrijească de ziua de mâine.
Nu pot spune cu adevărat nici ce mi se va întâmpla peste 5 minute, sau mâine, sau peste o săptămână, darămite peste un an, 5 sau 10.
A nu se înțelege că asta înseamnă să nu fac nimic și să las lucrurile să se facă singure. Că nu se face nimic singur. Înseamnă chiar și mai multă implicare, responsabilizare asupra propriului destin, înțelegerea faptului că este un aspect mult mai mare decât mine, mult mai important decât doar persoana mea. Înseamnă umilința de a te vedea o rotiță a întregului mecanism. Și înseamnă multă implicare și cât de mult efort și muncă în realizarea sarcinilor „de serviciu” primite.
Pe de altă parte, atunci când începi un proiect, când lucrezi la ceva, chiar și așa cum spuneam din ceva ce simți că trebuie să faci, că e menirea ta etc., presupun că vin foarte la îndemână planurile, organizarea. Sau când lucrezi în echipă. Nu degeaba s-a inventat managementul de proiect.
Dar, iarăși, pe de altă parte, dacă am trăi fiecare în prezent, complet în prezent, conștienți fiecare de ceea ce avem de făcut, am mai avea nevoie cu adevărat de managementul de proiect? De planificări?
Încă nu m-am hotărât pe o variantă. Tind să cred că într-o lume ideală varianta 2 este cea corectă. Iar în lumea prezentă, nu mai puțin ideală, sau cea mai bună dintre toate lumile posibile cum zicea Leibniz, varianta 1 se aplică.
Mi-ar plăcea să fiu mai organizată, să creez proiecte mărețe și să le pun în aplicare. Dar dacă nu este ceva în care să cred, nu am energia să continui. Iar dacă e ceva în ce cred, continui, chiar și atunci când entuziasmul inițial se diminuează. Mă fac eu să continui. Sau dacă nu eu, mă face viața să continui.
Pe aceeași temă, câteva resurse care mi-au plăcut mie:
1. Un videoclip al lui Sebastian Stănculescu, în asentimentul meu că trebuie să trăim împlinindu-ne destinul, nu dorințele. „Care sunt idealurile mele autentice? Care idealuri mă duc spre dezvoltarea mea și care spre încremenirea mea în așteptări false despre mine sau despre lume? În acest clip vom descoperi împreună drumul spre clădirea unor idealuri noi, în legătură cu cerințele destinului nostru și nu cu dorințe sau iluzii.” http://www.youtube.com/watch?v=R7ochI9fhQc
2. Despre a trăi fără scopuri. Experimentul personal și concluziile celui care ține blogul: http://zenhabits.net/goal-less/ . (E în engleză. Se poate citi cu Google Traducere, se înțelege.)
3. Un articol pentru atunci când ai nevoie să faci proiecte și să le duci la bun sfârșit. http://florinrosoga.ro/blog/trucuri-motivationale/ O listă plină cu idei ajutătoare. Pe blogul lui Florin Roșoga http://florinrosoga.ro/blog/ există multe articole foarte folositoare de dezvoltare personală, productivitate și managementul timpului. E plin de resurse în domeniu.
4. Și încă un articol foarte bun care spune că nu te poți forța să te schimbi și să evoluezi. „Un articol pentru acel moment în care ajungi să-ți dai cu bice pe spate pentru că vrei să te schimbi și nu poți. În el afli de ce uneori e mai bine să aștepți o perioadă înainte să începi, de ce e bine să te compari cu alții, de ce chiar originalitatea e supraapreciată și care sunt etapele corecte pe care e nevoie să le parcurgi pentru a te schimba.” http://mayhem.ro/schimbare-si-evolutie. Îmi place blogul mayhem.ro, despre dezvoltare personală „pe bune”, unde încearcă să demonteze tot felul de teorii de dezvoltare personală care nu au susținere reală, gen teoria afirmațiilor pozitive, care s-au dovedit într-un experiment științific că pot face mai mult rău decât bine.