Despre frica

Rădăcina tuturor relelor este Frica.

 Și rădăcina tuturor nereușitelor și problemelor noastre este frica.

Iar frica este neacceptarea a ceea ce este, este atașament. Atâta timp cât nu îți pasă dacă pierzi ceva, nu îți va fi frică dacă îl pierzi. Asta este valabil pornind de la portofelul tău până la persoanele pe care le iubești, până la propria ta viață.

 Fricile noastre sunt entități care se găsesc la nivelul corpului nostru astral, sunt entități create din plămadă astrală, specifice planului astral, așa cum corpul nostru fizic este creat din elementele specifice vieții pe Pământ.

 Structura ființei noastre omenești are câteva corpuri succesive și concomitente: corpul fizic, corpul eteric (un fel de dublu eteric al corpului fizic care conține forțele de viață ale acestuia), corpul astral (care conține toate gândurile, emoțiile și sentimentele noastre), Eul. Apoi urmează corpurile superioare, dar nu sunt subiect al acestei discuții.

 În această fază de evoluție a omenirii și a omului suntem la nivelul la care trebuie să ne consolidăm acest Eu. Să învățăm ce este, cine este Eu, adică cine sunt Eu, să ne asumăm responsabilitatea pentru propriul Eu și să ne luăm, încet-încet, în stăpânire propria noastră ființă și viață.

 Libertatea este un scop demn de fiecare OM, dar libertatea înseamnă responsabilitate, înseamnă, printre altele, și depășirea fricilor pe care le avem.

 Fricile noastre sunt propriile noastre fantome sau demoni și sunt primele pe care trebuie să le depășim. Adevărații demoni nu se arată decât acelor oameni care sunt la un nivel de evoluție suficient de evoluat încât să îi poată înfrunta.

 Marea noastră majoritate ne luptăm cu propriile frici și neajunsuri, pe calea noastră spre desăvârșire.

 

 Cum să ne depășim fricile

 1. În primul rând trebuie să avem această liniște știind faptul că nu vom avea niciodată de înfruntat nimic ce ne depășește puterile de a-l înfrunta. Există legi ale universului care împiedică orice ființă non-benefică să ne agreseze dincolo de legile karmei și ale destinului.

Există îngeri păzitori ai karmei care au grijă să ne aducă în cale acele încercări de care avem nevoie pentru a ne mai rezolva o problemă sau alta pe care ni le-am propus să ni le rezolvăm în această existență.

Există un înger personal care este încărcat cu straturi-straturi de păcatele și problemele noastre, un înger urât și deformat de acestea, și care pe parcursul vieții ne dă numai una câte una dintre probleme să ni le rezolvăm. Iar atunci când îi vom lua îngerului toate rufele murdare din spate și le vom curăța, vom vedea îngerul frumos și luminos care se află sub toate acestea. Acesta este micul păzitor al pragului, pe care îl vom vedea mai demonic sau mai angelic, în funcție de câte eforturi am depus să îl înfrumusețăm.

Dar asta ne dă și responsabilitatea de a lucra la înfrumusețarea lui. Și atunci nu ne vom mai speria când vom fi la prag.

De asemenea, asta ne arată compasiunea divină față de noi ținând cont că este o altă ființă care ne duce greul și noi luăm numai una câte una problemele și suferințele și nu vom fi niciodată copleșiți cu ce nu putem duce.

 

2. Fricile, spuneam, sunt entități ale planului astral. Și noi le percepem la nivelul planului astral, al emoțiilor și al sentimentelor. Dar problema este că noi nu avem o educație ezoterică și un trecut dedicat lucrului cu noi înșine pentru a ne putea deplasa în acest plan conștient și pentru a-l putea controla așa cum facem cu lumea fizică. Abia am învățat ca oameni să cunoaștem această lume fizică și legile care o guvernează și să o stăpânim. Lumea astrală este încă o lume pe care nu o cunoaștem, nu o controlăm și nu știm să o gestionăm corespunzător. Însă, din fericire, nu trebuie să ne înfruntăm fricile pe teritoriul lor, ci pe al nostru. Pe teritoriul lumii fizice, a gândirii raționale și a Eului. Și atunci acele entități astrale care sunt și cauzează fricile nu trebuie lăsate să ne învingă, nu trebuie să le lăsăm la nivelul sentimentelor și al emoțiilor, ci trebuie să le înfruntăm pe teritoriul nostru, al realității fizice, al gândirii. De aceea, atunci când ne înfruntăm o frică în mod concret în lumea realității noastre fizice, de cele mai multe ori ne dăm seama că frica a fost disproporționat de mare în sufletul nostru.

 

Exercițiu și asumare

 Acum câțiva ani am ajuns într-un punct în viața mea de saturație. Mi-am dat seama că ajunsesem să mă satur să iau decizii de viață influențată mai mult de fricile pe care le aveam. Și m-am hotărât să schimb radical această atitudine.

 Câțiva pași după care m-am ghidat în acest proces care continuă și în ziua de azi:

• fii conștient de fricile pe care le ai;
• când ai de luat o decizie stai puțin în liniște cu tine, atât cât este posibil, și gândește-te dacă iei decizia din frică sau din alt motiv;
• nu trebuie să începi cu deciziile majore, exersează cu chestiuni minore, dar supărătoare;
• ai încredere în tine și în divinitate și alege să spui nu fricii;
• adu-ți aminte că fricile tale sunt cel mai probabil, mult disproporționate în mintea ta față de realitatea;
• observă schimbările în bine din viața ta odată ce iei fricii puterea de a decide. Asta o să îți dea curaj și energie să continui;
• fă cât mai des posibil acest exercițiu.

 

 Pentru mine, procesul durează și în ziua de azi și va dura atâta timp cât voi avea frici și temeri, deci probabil toată viața. Important este să facem pași, oricât de mici, să nu mai ducem o viață constrânsă de aceste frici, să depășim unele și dacă apar altele să lucrăm și cu acelea și să ajungem să ne transformăm, să ne sublimăm cât mai mult din acești demoni personali.

 Cred cu convingere că o viață care nu este ghidată de frici, chiar dacă acestea continuă să existe în noi, este o viață în care putem crea mai mult, o viață mai împlinită, o viață în care ne putem manifesta tot mai mult partea noastră de lumină.

 După ce am început să gândesc așa am văzut că viața mea parcă s-a făcut mai frumoasă și mai ușoară, am văzut că viața începe să se schimbe și să arate mult mai mult pe placul inimii mele.

 E greu să fii fericit când ești mereu pus pe a-ți face singur viața cât mai grea.

 Încearcă și tu!