De curând am stat de vorbă cu un preot călugăr cerându-i niște sfaturi de suflet. În principiu i-am zis că de când am bebe am stat mai mult în casă, ocupându-mă de ea, și nu am mai ajuns de mai bine de un an la biserică, nici la slujbe, nici la spovedit, nici posturi n-am mai ținut din timpul sarcinii și nici de rugat nu m-am mai rugat. Cel puțin seara sunt așa obosită că abia apuc să-i zic copilului Îngerașul.
Și am zis să cer un sfat cum să fac să mă pornesc iar în a avea o viață mai activă vizavi de legătura cu lumea spirituală, chiar dacă este vorba de canoanele creștin-ortodoxe sau nu.
Fiind și călugăr mă așteptam să sară cu canoane de rugăciuni pe mine, să îmi zică să merg la slujbe, să țin posturile și altele în acest spirit. Spre marea mea surpriză plăcută, nu a făcut așa. Mi-a făcut niște recomandări de genul: „pentru rudele răposate vă rugați?”, „Mai ziceți din când în când Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robii tăi răposați … . Și la fel pentru cei nerăposați”. „Și duceți copilul la împărtășit, căci cu asta rămânem.” Eu zic:„în fiecare duminică?” El zice: „nu, când puteți.” „Și posturile le-ați ținut? Mai țineți câte 2-3 zile de post, acum că a trecut destul timp și v-ați mai întremat” (după naștere).
Deci practic mai nimic. Chiar să fii rău-voitor și tot nu poți să nu faci atâta lucru. Mi s-a părut de o mare înțelepciune omul. Căci putea să-mi dea să zic 7 acatiste și 2 paraclise pe zi și cine s-ar fi apucat de ele ținând cont că îi spuneam că parcă nu mai am tragere de inimă de rugăciune. Dar cred că din cât am vorbit și-a dat omul seama că sunt genul care are o viață spirituală și că tot ce am nevoie este un impuls mic ca să mă pornesc. Zici o rugăciune scurtă azi, țin o zi de post, săptămâna viitoare la fel, încet-încet prind gustul.
Și asta m-a readus cu gândul la niște practici de dezvoltare personală de care citisem, și anume de regula minimului efort în crearea și păstrarea obiceiurilor.
S-au făcut multe studii pentru a se determina câte zile trebuie să faci un lucru până începi să îl faci automat. Răspunsurile sunt diverse, nu există un consens, cred că depinde de prea multe variabile pentru a se determina. Depinde de fiecare persoană în parte, de obiceiul pe care vrei să îl implementezi etc.
Dar ideea este că e nevoie de un număr de zile consecutive în care să repeți ceva până a se transforma în obicei. Iar obstacolul cel mai mare este începutul. Să începi în fiecare zi fie că e vorba de a bea mai multă apă, de a face exerciții, a ține un regim, a-ți face un program de rugăciuni, a scrie o carte sau orice altceva.
Despre orice este vorba este ceva ce ne dorim să facem în viața noastră. Nu ne obligă nimeni. Noi vrem să bem mai multă apă, să facem jogging, să mâncăm mai sănătos, să citim mai mult, să medităm etc. Și totuși nu ne putem ține de programul pe care ni-l facem, deci suntem cu atât mai departe de a ne forma un obicei din activitatea respectivă.
Și odată ce începem activitatea respectivă ne simțim foarte bine, ne place ce facem, vrem să facem mai mult. Iar la sfârșit avem și un sentiment de satisfacție personală căci suntem cu un pas mai aproape de ceea ce ne-am propus.
Dar cel mai greu este să începem. Și atunci sfatul este unul cum nu se poate mai simplu: fă un pas cât de mic posibil în a începe activitatea respectivă. Bea o gură de apă, pune-ți hainele de alergat, scrie o propoziție din cartea pe care vrei să o scrii, zi o rugăciune scurtă etc.
Asta este ideea, asta este important: să apari, să fii prezent (show up). Căci odată ce ai făcut un pas atât de mic, cel mai probabil nu te vei limita la atât. Dacă tot ai băut o gură de apă, bei tot paharul; dacă tot ai scris o propoziție, poate mai scrii încă una și încă una și poate chiar o pagină-două-nouă. Important este să te pornești. Căci de multe ori asta este cel mai greu: să începi. Restul vine de la sine.
Și dacă repeți în fiecare zi, în timp se va forma și obiceiul.
Un alt sfat în continuarea acestuia este să îți faci singur lucrurile cât mai ușoare, să-ți creezi condițiile pentru a acționa. Pune un pahar de apă pe noptieră și astfel o să-ți fie simplu doar să-l iei dimineață și să-l bei; ține-ți hainele de alergat în drum; lasă calculatorul deschis cu documentul deschis exact unde trebuie să scrii, așa nu o să te mai oprești că trebuie să îl deschizi și să mai verifici alte programe. Și tot așa.
Fă în așa fel încât să trebuiască să depui un efort minim ca să te apuci de ceea ce vrei (sau trebuie) să faci.
Succes!
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!